Imperiul roman 3

Lupta pentru putere, care a continuat si cu mai multa violenta dupa asasinarea lui Cezar (44 I.C.) s-a sfarsit dupa un lung razboi civil cu instituirea principatului de catre Octavian August (27 I.C.). In timpul principatului s-a intarit proprietatea funciara mijlocie si s-au dezvoltat viata oraseneasca, mestesugurile si comertul. In secolul I I.C. si I D.C. si mai ales in perioada lui August (numita si epoca de aur a artei si literaturii romane), cultura romana a atins apogeul. Cele mai remarcabile personalitati ale epocii au fost oratorul Cicero, poetii Virgiliu, Horatiu, Ovidiu, istoricii Salustiu, Cezar, Trogus, Pompeius, Titus Livius, Tacit, Suetoniu, naturalistul Pliniu cel Batran.

O caracteristica importanta a perioadei I-II D.C. a fost intarirea procesului de romanizare a provinciilor unde locul vechilor randuieli a fost luat de cultura si civilizatia superioara a Romei si cresterea rolului provincialilor in viata imperiului. Traian (98-117), primul provincial devenit imparat, i-a infrant pe daci in doua campanii sangeroase (101-102 si 105-106), transformand cea mai mare parte a Daciei in provincie romana.

In secolul al III-lea Imperiul roman a intrat in criza; pe plan politic aceasta s-a manifestat in desele schimbari de imparati, in urma razboaielor civile dintre pretendenti, in slabirea rolului aristocratiei senatoriale, in cresterea rolului politic al armatei, in tendintele unor provincii de a se rupe de imperiu (Galia, Hispania, Britania si regatul Palmyrei) si in rascoale ale coloniilor si populatiilor supuse. In sec. al III-lea sunt remarcabile domniile imparatiilor Septimius Sever, Aurelian si Diocletian. In timpul lui Aurelian administratia romana a parasit Dacia, sub presiunea gotilor si a dacilor liberi.

Constantin cel Mare (306-337) a continuat reformele sociale si politice ale lui Diocletian; el a impartit imperiul in patru prefecturi (Galia, Italia, Iliria si Orientul), a mutat capitala la Constantinopol, oras cladit de el. In anul 313 a dat edictul de toleranta in favoarea crestinismului. Dar, sfasiat de luptele interne pentru putere, de cresterea luptei de clasa, de atacurile poparelor din afara, Imperiul roman nu mai putea sa revina la vechea lui stralucire. La sfarsitul sec. al IV-lea, Theodosius (379-395) a realizat ultima reunire a imperiului sub o singura autoritate. Dupa moartea sa, imperiul s-a impartit definitiv in formatiunile politice cunoscute sub numele de Imperiul roman de apus si Imperiul roman de rasarit.

In anul 410 Roma a fost ocupata si jefuita de vizigoti, condusi de Alaric si in 455 de vandal,i condusi de Genseric. In anul 476 ultimul imparat roma, Romulus Augustus, a fost detronat de Odoacru, comandantul mercenarilor germani si pe teritoriul Italiei s-a constituit primul regat barbar. Imperiul roman de rasarit, adaptandu-se, datorita unor conditii speciale, dezvoltarii istorice, s-a transformat, in urma unor procese complexe, intr-un stat feudal cunoscut sub numele de Imperiul Bizantin, care a continuat sa existe pana in secolul al XV-lea.